SOLUBILIZÁRE,solubilizări, s. f. Proces de transformare a unei substanțe greu solubile într-una ușor solubilă, în urma unui proces fizic sau a unei reacții chimice. – V. solubiliza. (Sursa: DEX '98 )
SOLUBILIZÁREs.f. Acțiunea de a solubiliza și rezultatul ei. [< solubiliza]. (Sursa: DN )
solubilizáre s. f., g.-d. art. solubilizării; pl. solubilizări (Sursa: Ortografic )
SOLUBILIZÁ,solubilizéz, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni solubil. – Din fr. solubiliser. (Sursa: DEX '98 )
A SE SOLUBILIZÁ pers. 3 se ~eázăintranz. (despre substanțe) A deveni solubil; a se transforma din insolubil în solubil. /<fr. solubiliser (Sursa: NODEX )
A SOLUBILIZÁ ~éztranz. (substanțe) A face să se solubilizeze. /<fr. solubiliser (Sursa: NODEX )
SOLUBILIZÁvb. I. tr. A aduce o substanță insolubilă (sau greu solubilă) într-o stare în care poate fi dizolvată într-un solvent. [< fr. solubiliser]. (Sursa: DN )
SOLUBILIZÁvb. tr. a aduce o substanță insolubilă (sau greu solubilă) într-o stare în care poate fi dizolvată într-un solvent. (< fr. solubiliser) (Sursa: MDN )
solubilizá vb., ind. prez. 1 sg. solubilizéz, 3 sg. și pl. solubilizeáză (Sursa: Ortografic )
