solomonít, solomonítă adj. (pop.; despre animale) vrăjit, fermecat. (Sursa: DAR )
SOLOMONÍ, solomonésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vrăji, a fermeca. – Din n. pr. Solomon. (Sursa: DEX '98 )
A SOLOMONÍ ~ésc tranz. înv. A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji; a fermaca. /Din Solomon n. pr. (Sursa: NODEX )
SOLOMONÍ vb. v. descânta, face, fermeca, meni, ursi, vrăji. (Sursa: Sinonime )
solomoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solomonésc, imperf. 3 sg. solomoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. solomoneáscă (Sursa: Ortografic )
| solomoni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) solomoni | solomonire | solomonit | solomonind | singular | plural |
| solomonește | solomoniți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | solomonesc | (să) solomonesc | solomoneam | solomonii | solomonisem |
| a II-a (tu) | solomonești | (să) solomonești | solomoneai | solomoniși | solomoniseși |
| a III-a (el, ea) | solomonește | (să) solomonească | solomonea | solomoni | solomonise |
| plural | I (noi) | solomonim | (să) solomonim | solomoneam | solomonirăm | solomoniserăm, solomonisem* |
| a II-a (voi) | solomoniți | (să) solomoniți | solomoneați | solomonirăți | solomoniserăți, solomoniseți* |
| a III-a (ei, ele) | solomonesc | (să) solomonească | solomoneau | solomoniră | solomoniseră |
* Formă nerecomandată
| solomonit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | solomonit | solomonitul | solomonită | solomonita |
| plural | solomoniți | solomoniții | solomonite | solomonitele |
| genitiv-dativ | singular | solomonit | solomonitului | solomonite | solomonitei |
| plural | solomoniți | solomoniților | solomonite | solomonitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
