SOLITÚDINE, solitudini, s. f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). – Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis. (Sursa: DEX '98 )
SOLITÚDINE s.f. (Liv.) Singurătate, izolare. [Cf. lat. solitudo, it. solitudine, fr. solitude]. (Sursa: DN )
SOLITÚDINE s. f. singurătate, izolare. (< fr. solitude, lat. solitudo) (Sursa: MDN )
SOLITÚDINE s. v. izolare, singurătate. (Sursa: Sinonime )
solitúdine s. f., g.-d. art. solitúdinii (Sursa: Ortografic )
SOLITÚDINE ~i f. 1) Situație solitară; singurătate. 2) Loc solitar. [G.-D. solitudinii] /<lat. solitudo, ~inis, it. solitudine, fr. solitude (Sursa: NODEX )
| solitudine substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | solitudine | solitudinea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | solitudini | solitudinii |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | solitudine, solitudineo |
| plural | — |
