SÓLĂ1,sole, s. f. Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole. (Sursa: DEX '98 )
SÓLĂ2,sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pești marini plați, ovali, acoperiți cu solzi fini, care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor, la mică adâncime (Solea). – Din fr. sole. (Sursa: DEX '98 )
SÓLĂ ~ef. Porțiune de teren agricol cultivată cu aceeași plantă în cadrul unui asolament. /<fr. sole (Sursa: NODEX )
SÓLĂ1s.f. Porțiune dintr-o suprafață cultivată, rezultată din împărțirea acesteia în vederea asolamentului. [< fr. sole]. (Sursa: DN )
SÓLĂ2s.f. Pește marin care trăiește mai ales pe lângă țărmurile Franței. [< fr. sole]. (Sursa: DN )
SÓLĂ1s. f. suprafață de teren cultivată cu o plantă ori cu un grup de plante care se schimbă anual, prin rotație, în cadrul unui asolament. (< fr. sole) (Sursa: MDN )
SÓLĂ2s. f. pește marin plat și oval, care trăiește culcat pe partea stângă pe fundurile nisipoase și în ape adânci. (< fr. sole) (Sursa: MDN )
SÓLĂ s. (AGRIC.) tarla, (Mold. și Transilv.) tablă. (Sursa: Sinonime )
ȘÓLĂ s. v. opincă. (Sursa: Sinonime )
sólă (agr., zool.) s. f., g.-d. art. sólei; pl. sóle (Sursa: Ortografic )
MEDICINA SOLA MISERARIUM OBLIVIO EST (lat.) singurul remediu al mizeriilor este uitarea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 491. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
sola
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
solă substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
solă
sola
plural
sole
solele
genitiv-dativ
singular
sole
solei
plural
sole
solelor
vocativ
singular
solă, solo
plural
solelor
șolă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.