Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ. (Sursa: DEX '98 )

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol. (Sursa: DEX '98 )

SOL1 s. invar. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol. (Sursa: DEX '98 )

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol. (Sursa: DEX '98 )

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum. (Sursa: DEX '98 )

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum]. (Sursa: DN )

SOL1 s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol]. (Sursa: DN )

SOL2 s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol]. (Sursa: DN )

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum]. (Sursa: DN )

SOL1- elem. „soare”. (< lat. sol) (Sursa: MDN )

SOL3 s. m. soluție coloidală. (< fr. sol) (Sursa: MDN )

SOL4 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol) (Sursa: MDN )

SOL5 s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol) (Sursa: MDN )

SOL2 s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum) (Sursa: MDN )

SOL s. 1. v. delegat. 2. v. crainic. (Sursa: Sinonime )

SOL s. v. vătaf, vătășel, vornicel. (Sursa: Sinonime )

SOL s. pământ, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.) (Sursa: Sinonime )

SOL s. v. soluție coloidală. (Sursa: Sinonime )

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol. – Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat). (Sursa: DER )

sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol. – Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol. (Sursa: DER )

sol (muz.) s. m. invar. (Sursa: Ortografic )

sol (emisar, vestitor, unitate monetară) s. m., pl. soli (Sursa: Ortografic )

sol (chim.) s. n., pl. sóluri (Sursa: Ortografic )

sol (stratul superior al scoarței pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri (Sursa: Ortografic )

SOL1 m. invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr., it. sol (Sursa: NODEX )

SOL2 ~uri n. Strat superior al scoarței terestre, care se caracterizează prin fertilitate și pe care cresc plante; pământ. /<fr. sol, lat. solum (Sursa: NODEX )

SOL3 ~i m. 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. /<sl. sulu (Sursa: NODEX )

ȘOL s. v. cană, ceașcă. (Sursa: Sinonime )

șol2 s.n. (reg.) cremă (pentru întreținerea pielii). (Sursa: DAR )

șol (-luri), s. n. – (Banat) Ceașcă. Germ. Schale, prin săs. schol (Scriban). (Sursa: DER )

SOL LUCET OMNIBUS (lat.) Soarele luminează pentru toți – Petroniu, „Satyricon”, 99. Dicton latin afirmând dreptul egal al tututor oamenilor de a se bucura de darurile naturale. (Sursa: DE )

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solară, asemănătoare – și uneori identificată – cu Apollo. Aparținea generației preolimpiene; era fiul lui Hyperion și al Theiei și frate cu Selene și cu Eos. Helios, închipuit ca un tînăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precedă, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. Seara Helios coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbîntați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde o pornește din nou la drum în ziua următoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai mulți copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphaë și Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile soției lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urmă îi păzesc faimoasele cirezi de boi din care s-au înfruptat tovarășii lui Odysseus (v. și Odysseus). În mitologia romană Helios se numea Sol. (Sursa: Mitologic )

Declinări/Conjugări
sol (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sol solul
plural soli solii
genitiv-dativ singular sol solului
plural soli solilor
vocativ singular
plural

sol (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sol solul
plural soluri solurile
genitiv-dativ singular sol solului
plural soluri solurilor
vocativ singular
plural

sol
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

șol
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.