(A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold)
A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile
A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție
A ajunge la un (sau într-un) punct mort = a ajunge la un impas, în imposibilitate de a găsi o soluție
A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi
A bate la toate porțile (sau la porțile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea
A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele)
A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva
A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat
A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo
A i se face cuiva calea cruce = a se deschide înaintea cuiva o răspântie; a avea de ales între mai multe soluții; a se ivi piedici înaintea cuiva
A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nici o soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură
A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban
A nu avea nici pe naiba = a se simți bine, a fi perfect sănătos, a nu avea absolut nimic
A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic
A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înșeli (pe cineva) în chip grosolan
A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine
A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune
A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînțelegător
A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă
A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane
A se închina la sfinți sau a se ruga de toți sfinții = a se adresa la cei puternici cu rugăminți, a fi nevoit să solicite rezolvarea unui lucru în mai multe locuri și cu stăruințe
A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea
A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba
A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situații căreia nu i se poate găsi o soluție
A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic
A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
A închide dosarul = a pune definitiv capăt unei acțiuni judiciare, unor cercetări, unei anchete fără să fi ajuns la soluționarea lor în fond; a clasa
A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge) capul = a se gândi intens (spre a soluționa o problemă)
A-și pierde busola = a se zăpăci
A-și pierde busola = a se zăpăci, a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii
A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție
Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast
Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut
Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic
Câtuși de puțin = oricât de puțin, cât de cât; (în construcții negative) absolut deloc, defel
De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic
De mahala = care aparține sau este specific mahalalei; de rând, vulgar, grosolan
De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important
Din topor = fără finețe; grosolan, necioplit
Na-ți-o bună! = asta mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am frânt-o! se spune aceluia care, într-o situație grea, propune o soluție nepotrivită
Nici bechi = absolut nimic, deloc
Nici un cap de ață = absolut nimic
Nici un capăt de ață = absolut nimic
Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme
Până la (sau într-)un capăt de ață = absolut tot
Până la un bob de linte = absolut tot
Până la unul = absolut toți
Singur cuc = absolut singur
a fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie
SOL2,soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ. (Sursa: DEX '98 )
SOL3,soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol. (Sursa: DEX '98 )
SOL1 s. invar. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol. (Sursa: DEX '98 )
SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol. (Sursa: DEX '98 )
SOL5,soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum. (Sursa: DEX '98 )
SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum]. (Sursa: DN )
SOL1s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol]. (Sursa: DN )
SOL2s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol]. (Sursa: DN )
SOLs.n.1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum]. (Sursa: DN )
SOL1-elem. „soare”. (< lat. sol) (Sursa: MDN )
SOL3s. m. soluție coloidală. (< fr. sol) (Sursa: MDN )
SOL4s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol) (Sursa: MDN )
SOL5s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol) (Sursa: MDN )
SOL2s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum) (Sursa: MDN )
SOL s. 1. v. delegat. 2. v. crainic. (Sursa: Sinonime )
SOL s. v. vătaf, vătășel, vornicel. (Sursa: Sinonime )
SOL s. pământ, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.) (Sursa: Sinonime )
SOL s. v. soluție coloidală. (Sursa: Sinonime )
sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol. – Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat). (Sursa: DER )
sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol. – Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol. (Sursa: DER )
sol (muz.) s. m. invar. (Sursa: Ortografic )
sol (emisar, vestitor, unitate monetară) s. m., pl. soli (Sursa: Ortografic )
sol (chim.) s. n., pl. sóluri (Sursa: Ortografic )
sol (stratul superior al scoarței pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri (Sursa: Ortografic )
SOL1m. invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr., it. sol (Sursa: NODEX )
SOL2 ~urin. Strat superior al scoarței terestre, care se caracterizează prin fertilitate și pe care cresc plante; pământ. /<fr. sol, lat. solum (Sursa: NODEX )
SOL3 ~im. 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. /<sl. sulu (Sursa: NODEX )
ȘOL s. v. cană, ceașcă. (Sursa: Sinonime )
șol2 s.n. (reg.) cremă (pentru întreținerea pielii). (Sursa: DAR )
șol (-luri), s. n. – (Banat) Ceașcă. Germ. Schale, prin săs. schol (Scriban). (Sursa: DER )
SOL LUCET OMNIBUS (lat.) Soarele luminează pentru toți – Petroniu, „Satyricon”, 99. Dicton latin afirmând dreptul egal al tututor oamenilor de a se bucura de darurile naturale. (Sursa: DE )
Helios (sauHelius), „Soarele”, era o divinitate solară, asemănătoare – și uneori identificată – cu Apollo. Aparținea generației preolimpiene; era fiul lui Hyperion și al Theiei și frate cu Selene și cu Eos. Helios, închipuit ca un tînăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precedă, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. Seara Helios coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbîntați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde o pornește din nou la drum în ziua următoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai mulți copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphaë și Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile soției lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urmă îi păzesc faimoasele cirezi de boi din care s-au înfruptat tovarășii lui Odysseus (v. și Odysseus). În mitologia romană Helios se numea Sol. (Sursa: Mitologic )
Declinări/Conjugări
sol (pl. -i) substantiv masculin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
sol
solul
plural
soli
solii
genitiv-dativ
singular
sol
solului
plural
soli
solilor
vocativ
singular
—
plural
—
sol (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
sol
solul
plural
soluri
solurile
genitiv-dativ
singular
sol
solului
plural
soluri
solurilor
vocativ
singular
—
plural
—
sol
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
șol
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.