A o lasa moartă (în păpușoi) = a lasa o chestiune încurcată, a renunța la ceva
A se face mort în păpușoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpușoi = a se face că nu știe nimic, a simula nevinovăția, a face pe prostul
A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe
Câte-n lună și-n soare sau câte-n lună și-n stele, câte și mai câte = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate închipui
Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte
Știi, colea = zdravăn; de soi; așa cum trebuie; extraordinar
SOI1,soaie, s. n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie. (Sursa: DEX '98 )
SOI3,soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy. (Sursa: DEX '98 )
SOÍ2,soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1. (Sursa: DEX '98 )
SOI s. 1. v. specie. 2. v. rasă. 3. v. categorie. 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. fel. 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejustificată.) (Sursa: Sinonime )
SOI s. v. neam, rasă, seminție, spiță, viță. (Sursa: Sinonime )
soi2 s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă. (Sursa: DAR )
sói (-iuri), s. n. – 1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi. – Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună). (Sursa: DER )
soi (strat de murdărie) s. n. (Sursa: Ortografic )
soi (specie, fel) s. n., pl. sóiuri (Sursa: Ortografic )
soí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 sg. și pl. soiáscă (Sursa: Ortografic )
SOI sóiurin. 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; specie. ◊ De ~ de calitate superioară; ales; deosebit. 2) fam. Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; fel; categorie. /<turc. soy (Sursa: NODEX )
soáie s.f. pl. (înv. și reg.) murdărie de grăsime. (Sursa: DAR )
