SOFISTICÁ,sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer. (Sursa: DEX '98 )
SOFISTICÁvb. I. tr.1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare]. (Sursa: DN )
SOFISTICÁvb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer) (Sursa: MDN )
sofisticá vb., ind. prez. 1 sg. sofistichéz, 3 sg. și pl. sofisticheáză (Sursa: Ortografic )
SOFÍSTIC, -Ă,sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre raționamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirmații, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus. (Sursa: DEX '98 )
A SOFISTICÁ ~chéztranz. A da un caracter artificial; a complica (inutil) ceva. /<fr. sophistiquer (Sursa: NODEX )
SOFÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care con- stituie un sofism; de natura sofismului. Raționament ~. /<ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique (Sursa: NODEX )
SOFÍSTICĂf. 1) Artă a sofiștilor greci. 2) Modalitate de raționare, bazată pe sofisme; argumentare falsă. /<ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique (Sursa: NODEX )
SOFÍSTIC, -Ăadj. (Despre judecăți) Bazat pe un sofism; fals, eronat. [< fr. sophistique, gr. sophistikos]. (Sursa: DN )
SOFÍSTICĂs.f. Folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor cu scopul de a denatura adevărul. [< fr. sophistique]. (Sursa: DN )
SOFÍSTIC, -Ă I. adj. (despre judecăți) bazat pe un sofism; fals, eronat. II. s. f. 1. folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul. 2. arta și orientarea filozofică a sofiștilor. (< fr. sophistique, lat. sophisticus) (Sursa: MDN )
