A cere socoteală sau seamă (cuiva) = a trage la răspundere (pe cineva)
A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; a-și nota, a-și memora ceva
A da seama (sau socoteala) = a răspunde de ceva
A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit
A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli
A face seama = a face socoteala, a număra
A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva)
A lua (pe cineva) de piept = a cere cuiva socoteală, a sări la bătaie
A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală
A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală
A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut
A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a dojeni, a mustra
A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva)
A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza
A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva)
A pune la socoteală = a socoti, a îngloba
A trage condeiul = a încărca la socoteală
A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător
A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere
A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie
A-i pune (cuiva) mâna în piept (sau în gât) = a prinde a înșfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală; a(-l) trage la răspundere
A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni
A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac
A-și da poalele peste cap sau a-și lua (ori a-și pune) poalele în cap = a nu mai ține socoteală de nimic, a depăși orice limită; a da pe față un caracter josnic, imoral
Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală
Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv
Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura
Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită)
Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură
Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală
Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva
lucrul e cu scomșe = lucrul e cu socoteală, cu cumpătare
În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit
SOCOTEÁLĂ,socoteli, s. f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ◊ Expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti. A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în considerație (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situație (de venituri și cheltuieli). ♦ (Fam.) Fiecare dintre cele patru operații aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumație, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanț. 2. Proiect, plan, gând; idee. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (Pop.); A-și da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că... 3. În expr. A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în fața cuiva (de ceva). A ține socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, rațiune; măsură. ◊ Loc. adv. și adj. Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (Fam.) Treabă, lucru. – Socoti + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
SOCOTEÁLĂ ~élif. 1) Totalitate a operațiilor aritmetice efectuate în vederea determinării valorii unei mărimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-și greși ~elile a se înșela în așteptările sale. A ieși la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capăt. A râde pe ~ cuiva a-și bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua în seamă ceva; a ține cont de ceva. A da cuiva ~ a răspunde în fața cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva să răspundă de ceva. A ține ~ a lua în considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-și da cu ~eala a fi de părere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limită până la care este posibil ceva; măsură. ◊ Cu (sau fără) ~ a) cu (sau fără) chibzuială; b) cu (sau fără) măsură. 4) rar pop. Activitate întreprinsă în vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situația? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eală (Sursa: NODEX )
SOCOTEÁLĂ s. 1. calcul, (înv. și reg.) socoată, socotință, (Transilv. și Maram.) sămădaș, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face o ~ elementară.)2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.)3.(MAT.) calcul, operație. (Cele patru ~eli.)4. cont, seamă. (Câte nu i se puneau în ~!)5. seamă. (Vei da ~ de cele făcute.)6. chibzuială, cumințenie, cumpăt, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, tact. (Demonstrează multă ~.)7. rațiune, rost. (Are și aceasta o ~.)8. rost. (Toate au ~ lor.)9. ordine, regulă, rânduială. (Știe ~ lucrurilor.)10. rost, seamă. (Nu mai știa ~ averii lui.)11. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, treabă. (S-a lămurit ~ aceea?)12. calcul, gând, idee, intenție, plan, proiect. (Nu și-a putut realiza ~.) (Sursa: Sinonime )