Dex.Ro Mobile
SOÁRBĂ, soarbe, s. f. Fructul sorbului1, de mărimea unei cireșe, cărnos și de culoare brună-gălbuie cu pete albe, cu gust acrișor. – Din sorb1. (Sursa: DEX '98 )

soárbă s. f., g.-d. art. soárbei; pl. soárbe (Sursa: Ortografic )

SORBÍ, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele țuguiate (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva. 2. A înghiți. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere). (Sursa: DEX '98 )

A SORBÍ sorb tranz. 1) (băuturi sau mâncăruri lichide) A bea sau a mânca trăgând în gură puțin câte puțin. 2) A înghiți dintr-o dată (lăsând vasul gol). 3) fig. A trage în piept cu nesaț; a inspira adânc. ~ mireasma trandafirilor. ◊ ~ pe cineva cu ochii (sau din ochi, cu privirea) a se uita cu multă dragoste la cineva; a fi îndrăgostit de cineva. /<lat. sorbere (Sursa: NODEX )

SOÁRBĂ ~e f. Fructul sorbului. /Din sorb (Sursa: NODEX )

SORBÍ vb. 1. a suge, (pop.) a bea. (Șarpele îi ~ sângele.) 2. v. absorbi. (Sursa: Sinonime )

sorbí (-b, ít), vb. – 1. A bea cîte puțin, a suge. – 2. A înghiți, a înfuleca, a trage în piept. – 3. (Înv.) A goli. – Mr. sorbu, sorbștu, surghită. Lat. sǒrbēre (Cihac, I, 257; Pușcariu 1609; Pascu, I, 164; REW 8094), cf. it. sorbire, prov., fr., cat. sorbir, sp. sorber (gal. sorbir), port. sorber. – Der. sorb, s. n. (vîltoare, bulboană, vîrtej; sorbitură, dușcă; piston); sorbeală (var. sorbitură), s. f. (sorbire, dușcă, zeamă); sorbitor, adj. (care soarbe); sorbancă, s. f. (Trans. de N, strachină); sorbușcă, s. f. (Mold., supă); sorbăcăi (var. sorbocăi), vb. (a sorbi, a suge); absorbi, vb., după fr. absorber. (Sursa: DER )

sorbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorb, imperf. 3 sg. sorbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. soárbă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
soarbă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular soarbă soarba
plural soarbe soarbele
genitiv-dativ singular soarbe soarbei
plural soarbe soarbelor
vocativ singular soarbă, soarbo
plural soarbelor

sorbi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sorbi sorbire sorbit sorbind singular plural
soarbe sorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sorb (să) sorb sorbeam sorbii sorbisem
a II-a (tu) sorbi (să) sorbi sorbeai sorbiși sorbiseși
a III-a (el, ea) soarbe (să) soarbă sorbea sorbi sorbise
plural I (noi) sorbim (să) sorbim sorbeam sorbirăm sorbiserăm, sorbisem*
a II-a (voi) sorbiți (să) sorbiți sorbeați sorbirăți sorbiserăți, sorbiseți*
a III-a (ei, ele) sorb (să) soarbă sorbeau sorbi sorbiseră
* Formă nerecomandată