SMUCITÚRĂ,smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 )
SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~ ...) (Sursa: Sinonime )
smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri (Sursa: Ortografic )
