Dex.Ro Mobile
SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. scr. smotok. (Sursa: DEX '98 )

SMOTOCÍ vb. v. părui. (Sursa: Sinonime )

smotocí, smotocésc, vb. IV (reg.) 1. a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna. 2. (în forma: smotroci) a amesteca. 3. (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere. (Sursa: DAR )

smotocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. smotoceáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
smotoci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) smotoci smotocire smotocit smotocind singular plural
smotocește smotociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) smotocesc (să) smotocesc smotoceam smotocii smotocisem
a II-a (tu) smotocești (să) smotocești smotoceai smotociși smotociseși
a III-a (el, ea) smotocește (să) smotocească smotocea smotoci smotocise
plural I (noi) smotocim (să) smotocim smotoceam smotocirăm smotociserăm, smotocisem*
a II-a (voi) smotociți (să) smotociți smotoceați smotocirăți smotociserăți, smotociseți*
a III-a (ei, ele) smotocesc (să) smotocească smotoceau smotoci smotociseră
* Formă nerecomandată