SMÍRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smírna adv.] – Din rus. smirno. (Sursa: DEX '98 )
SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna. (Sursa: DEX '98 )
SMÍRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie.) (Sursa: Sinonime )
SMÍRNĂ s. v. granat, spilcuță, tămâie. (Sursa: Sinonime )
smírnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. – Var. zmirnă. Gr. σμύρνα, parțial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 135). (Sursa: DER )
smírnă adv. (Sursa: Ortografic )
smírnă s. f., g.-d. art. smírnei; pl. smírne (Sursa: Ortografic )
SMÍRNĂ ~ef. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuințări (în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase). [G.-D. smirnei] /<ngr. smirna, sl. smirina (Sursa: NODEX )
SMIRNĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. tămâiță. (Sursa: Sinonime )
