smírna adv. – Drepți în poziție de drepți. Rus. smirno (Tiktin). (Sursa: DER )
SMÍRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smírna adv.] – Din rus. smirno. (Sursa: DEX '98 )
SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna. (Sursa: DEX '98 )
SMÍRNĂ ~ef. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuințări (în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase). [G.-D. smirnei] /<ngr. smirna, sl. smirina (Sursa: NODEX )
SMÍRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie.) (Sursa: Sinonime )
SMÍRNĂ s. v. granat, spilcuță, tămâie. (Sursa: Sinonime )
SMIRNĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. tămâiță. (Sursa: Sinonime )
smírnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. – Var. zmirnă. Gr. σμύρνα, parțial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 135). (Sursa: DER )
smírnă adv. (Sursa: Ortografic )
smírnă s. f., g.-d. art. smírnei; pl. smírne (Sursa: Ortografic )
