smétie, smétii, s.f. (reg.) băț (folosit la îmblănitul grâului). (Sursa: DAR )
SMÉTIE, smétii, s. f. (Mold., Var.) Zmetie. (cf. zmetie) (Sursa: DER )
smétie (-ii), s. f. – (Mold.) Par, prăjină. – Var. zmetie. Sl. sŭmetije, rus. smetie (Scriban). (Sursa: DER )
| smetie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | smetie | smetia |
| plural | smetii | smetiile |
| genitiv-dativ | singular | smetii | smetiei |
| plural | smetii | smetiilor |
| vocativ | singular | smetie, smetio |
| plural | smetiilor |
