SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ,slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga. (Sursa: DEX '98 )
slăbănóg adj. m., s. m., pl. slăbănógi; f. sg. slăbănoágă, pl. slăbănoáge (Sursa: Ortografic )
SLĂBĂNÓG1 ~gim. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, pintenate, folosite în scopuri medicinale. /<bulg. slabonoga (Sursa: NODEX )
SLĂBĂNÓG2 ~oágă (~ógi, ~oáge)și substantival 1) (despre persoane) Care este deosebit de slab la trup. 2) (despre ființe) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; bicisnic. /<bulg. slabonoga (Sursa: NODEX )