Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

SLEÍ, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sŭlijati. (Sursa: DEX '98 )

SLEÍ vb. 1. a se coagula, a se închega, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.) 2. v. făcălui. 3. v. extenua. (Sursa: Sinonime )

SLEÍ vb. epuiza, goli, isprăvi, încheia, îngheța, întări, învârtoșa, seca, secătui, sfârși, solidifica, termina, turna. (Sursa: Sinonime )

sleí (-iésc, -ít), vb. – 1. A goli, a deseca o fîntînă pentru a o curăța. – 2. A evacua apa. – 3. A secătui, a istovi. – 4. A epuiza, a consuma, a uza. – 5. (Înv.) A filtra, a topi. – 6. A bate, a amesteca mazărea cu fasolea pentru a face o pastă. – 7. (Refl.) A se închega, a se coagula. Sl. sŭliti, sŭlijati „a topi” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; cihac, II, 168), cf. leit, sloi. (Sursa: DER )

sleí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiésc, imperf. 3 sg. sleiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sleiáscă (Sursa: Ortografic )

A SE SLEÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre grăsimi) A trece din stare lichidă în stare solidă prin răcire; a se solidifica. 2) pop. (despre lichide) A se preface în gheață; a îngheța. (Sursa: NODEX )

A SLEÍ ~ésc tranz. 1) (mai ales fântâni) A face să rămână fără apă (pentru curățare). 2) A face să nu mai dispună (de bunuri materiale); a secătui. ~ de bani. 3) (bunuri materiale) A consuma până la terminare; a epuiza. ◊ ~ de puteri (pe cineva) a(-i) lua toate puterile (cuiva); a istovi. /<sl. sulijati (Sursa: NODEX )

ȘLEAU s. v. drum, făgaș, itinerar, parcurs, rută, șosea, traiect, traiectorie, traseu, ulm. (Sursa: Sinonime )

A se slei ≠ a se topi (Sursa: Antonime )

șleau1, șlei, s.m. (înv.) 1. ulm. 2. copac bun de foc (porumbar, stejar etc.). (Sursa: DAR )

șleau (ulm) s. m., art. șleául; pl. șlei, art. șléii (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
slei   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) slei sleire sleit sleind singular plural
sleiește sleiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sleiesc (să) sleiesc sleiam sleii sleisem
a II-a (tu) sleiești (să) sleiești sleiai sleiși sleiseși
a III-a (el, ea) sleiește (să) sleiască sleia slei sleise
plural I (noi) sleim (să) sleim sleiam sleirăm sleiserăm, sleisem*
a II-a (voi) sleiți (să) sleiți sleiați sleirăți sleiserăți, sleiseți*
a III-a (ei, ele) sleiesc (să) sleiască sleiau slei sleiseră
* Formă nerecomandată

șleau (s.m.)   substantiv masculin
Surse flexiune: Ortografic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șleau șleaul
plural șlei șleii
genitiv-dativ singular șleau șleaului
plural șlei șleilor
vocativ singular șleaule
plural șleilor