(A fi) numai piele(a) și os(ul) = (a fi) foarte slab
(A fi) slab de piept = (a fi) debil pulmonar, predispus la tuberculoză, (Și în sintagma boală de piept) Tuberculoză pulmonară
A (mai) prinde (de) inimă = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) căpata putere
A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții)
A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab
A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire
A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab
A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost
A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși
A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.)
A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele
A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ține din scurt
A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult
A se face pastramă = a slăbi foarte tare
A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul
A se trage la față (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă
A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber
A slăbi din chingi = a lăsa chinga mai puțin strânsă; a lăsa pe cineva mai liber
A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi
A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva
A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit
Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab
Mai prejos = în inferioritate față de cineva sau de ceva; mai puțin, mai slab, mai prost decât...
Peste (sau sub) așteptări = neașteptat de bun (sau de slab)
Slab de inimă = milos, impresionabil, influențabil
Slab de vână = neputincios, slăbănog
Slab de înger = care cedează, se descurajează ușor, lipsit de voință; fricos, timid
Slabă nădejde! = puțin probabil, puține șanse de reușită
Zeamă (sau ciorbă) lungă = a) mâncare slabă, fără gust, proastă; b) vorbire anostă, fără conținut
SLAB, -Ă,slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscățiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conține sau are puțină grăsime; sărac în grăsimi. 2. (Despre ființe) Lipsit de putere fizică, de rezistență; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți intelectuale etc.) Care nu funcționează normal, care nu-și îndeplinește bine funcția. Memorie slabă. Vedere slabă. ♦ Fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ◊ Expr. Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voință, ușor influențabil. Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde ușor cu firea; fricos. 3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puțin rezistent. ◊ Expr. Slabă nădejde! = puțin probabil, puține șanse de reușită. ♦ (Despre soluții, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat. Acid slab.4. Fig. (Despre creații artistice, științifice) Lipsit de valoare, de calități; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin prep. „la” indicând domeniul) Care este puțin pregătit, puțin înzestrat pentru... 5. (Rar; despre pământ) Neroditor. – Din sl. slabŭ. (Sursa: DEX '98 )
SLAB adj. 1. scheletic, sfrijit, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)2. slăbănog, slăbit, tras, uscățiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mârcav, mârced, (înv.) mișel, (fig.) supt. (O față ~.)3. v. debil. 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.)5. v. macru. 6. v. nerezistent. 7. v. diluat. 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină ~)9. mic, redus, (fig.) anemic. (Un ~ izvor de lumină.)10. v. difuz. 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.), searbăd. (Lumina ~ a lămpii.)12. v. redus.13. v. înăbușit.14. v. încet. 15. v. scăzut.16. mic, ușor. (O ~ furtună de praf.)17. v. sterp. 18. v. nepregătit.19. nemulțumitor, nesatisfăcător. (Rezultate ~ la învățătură.)20. v. netalentat. 21. v. nereușit.22. v. vulnerabil. 23. mic, puțin, redus. (~ nădejde să ...)24. insuficient, mic, puțin, redus. (Are posibilități ~ de realizare.) (Sursa: Sinonime )
slab (-bă), adj. – 1. Uscat, macru, fără grăsime. – 2. Debil, firav, plăpînd. – 3. Indulgent, blînd, fricos. – 4. Insuficient, defectuos, deficitar. – 5. Fragil, friabil. – Mr., megl. slab. Sl. slabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), cf. bg., sb., cr., slov. slab, ceh. slaby. Uz general (ALR, I, 62). – Der. slăban, adj. (slab, uscățiv, paralitic), din sl. slabŭ și noga „picior” (bg. slabonog, Conev 90); slăbănogi, vb. (a paraliza; a-și pierde vlaga, a se debilita); slăbătură, s. f. (momîie, sperietoare; persoană sau animal fără putere, slab); slăbănogie (var. slăbănogeală), s. f. (lipsă de putere); slăbi, vb. (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micșora, a reduce; a relaxa; a lăsa, a lăsa în pace; a se debilita; a se micșora; a se relaxa), mr. slăghire, din sl. slabiti; slăbiciune (var. Mold. slăbăciune), s. f. (debilitate, slăbire; defect, punct slab); slăbie, s. f. (înv. și Trans., debilitate, decadență); slabină, s. f. (Banat, coapsă, șold), din sb. slabina (Candrea); slăbuț (var. slăbulean, slăbușor, Maram. slăbotean), adj. (cam slab); slăbitor, adj. (care slăbește). (Sursa: DER )
slab adj. m., pl. slabi; f. sg. slábă, pl. slábe (Sursa: Ortografic )
SLAB1adv. 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta ~. A vedea ~. 2) Cu încetineală; încet. A citi ~. /<sl. slabu (Sursa: NODEX )
SLAB2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu gras) Care nu are sau are puțină grăsime; care nu este gras. Cal ~. Carne ~ă. ◊ ~ de-l suflă (sau bate) vântul (sau ~ de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziție cu puternic) Care are o constituție lipsită de vigoare; gingaș; firav; plăpând; delicat. Copil ~. 3)(în opoziție cu tare) (despre persoane și despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forță morală; lipsit de fermitate. Voință ~ă. ◊ Punct ~ parte vulnerabilă, ușor atacabilă; loc sensibil. ~ de fire (sau de caracter) care este lipsit de voință. ~ă nădejde puțin probabil. 4) (în opoziție cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acțiunea forțelor exterioare; lipsit de trăinicie; șubred. 5) (în opoziție cu bun) Care este lipsit de calități bune; rău. Lucrare ~ă. Memorie ~ă. 6)(despre acțiuni, fenomene etc.) Care are intensitate redusă; mic. Vânt ~. Lumină ~ă. 7) (despre organe) Care manifestă insuficiență funcțională. Inimă ~ă. ◊ ~ de minte care are facultăți intelectuale limitate; mărginit; redus. 8) (despre mirosuri, substanțe, băuturi etc.) Care are o concentrație mai mică decât cea obișnuită. Mireasmă ~ă. Ceai ~. /<sl. slabu (Sursa: NODEX )
BURUIANA-CELOR-SLÁBI s. v. slăbănog. (Sursa: Sinonime )