Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

SITUÁT, -Ă, situați, -te, adj. (Despre oameni) Cu o bună situație materială; bogat, cu avere. [Pr.: -tu-at] – V. situa. (Sursa: DEX '98 )

SITUÁT, -Ă, situați, -te, adj. (Despre oameni) bogat, cu avere. – v. situa. (Sursa: DLRM )

SITUÁT adj. avut, bogat, înstărit, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.) (Sursa: Sinonime )

SITUÁ, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a acționa de pe o anumită poziție. ♦ Tranz. A așeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva. [Pr.: -tu-a] – Din fr. situer. (Sursa: DEX '98 )

A SE SITUÁ mă ~éz intranz. A deține un anumit loc (în spațiu, în timp sau într-un sistem ierarhic de valori). ◊ ~ pe o (anumită) poziție a) a lua o (anumită) atitudine; a-și expune punctul de vedere; b) a avea o părere personală. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situare (Sursa: NODEX )

A SITUÁ ~éz tranz. 1) A face să se situeze. 2) (fapte, evenimente etc.) A plasa cu ajutorul gândirii, imaginației sau a mijloacelor artistice (în timp, în spațiu sau într-un ansamblu de valori). Autorul ~at acțiunea în Moldova secolului XV. [Sil. -tu-a-] /<fr. situer, lat. situare (Sursa: NODEX )

SITUÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SITUA și A SE SITUA. 2) (despre persoane) Care are o situație materială bună. A fi bine ~. /v. a (se) situa (Sursa: NODEX )

SITUÁ vb. I. refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine, a activa de pe o anumită poziție. ♦ tr. A așeza într-un anumit loc. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. situer, it. situare, cf. lat. situs – așezare]. (Sursa: DN )

SITUÁ vb. I. refl. a ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine. II. tr. a așeza într-un anumit loc. (< fr. situer) (Sursa: MDN )

SITUÁ, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a activa de pe o anumită poziție. ♦ Tranz. A așeza într-un anumit loc; a desemna locul cuiva. – Fr. situer. (Sursa: DLRM )

SITUÁ vb. 1. a se clasa, a se clasifica, a se plasa. (S-a ~ al șaptelea la concurs.) 2. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de ...) 3. a se afla, a fi, a se găsi, a veni, (înv. și pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 4. a (se) plasa, a (se) pune. (Articolul enclitic se ~ la sfârșitul numelui, în limba română.) (Sursa: Sinonime )

situá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. situéz, 1 pl. situăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. situéze (sil. -tu-e-); ger. situând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
situa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) situa situare situat situând singular plural
situea situați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) situez (să) situez situam situai situasem
a II-a (tu) situezi (să) situezi situai situași situaseși
a III-a (el, ea) situea (să) situeze situa situă situase
plural I (noi) situăm (să) situăm situam situarăm situaserăm, situasem*
a II-a (voi) situați (să) situați situați situarăți situaserăți, situaseți*
a III-a (ei, ele) situea (să) situeze situau situa situaseră
* Formă nerecomandată

situat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular situat situatul situa situata
plural situați situații situate situatele
genitiv-dativ singular situat situatului situate situatei
plural situați situaților situate situatelor
vocativ singular
plural