SITÁR2,sitari, s. m. Meseriaș care face site; vânzător de site. – Sită + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
SITÁR1,sitari, s. m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire și cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
SITÁR s. ciurar. (~ul face și vinde site.) (Sursa: Sinonime )
sítar (-ri), s. m. – Pasăre călătoare (Scolopax rustica). Origine incertă. Der. din sl. sitije „stuf”, cf. pol. sitowiec „codobatură” (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificilă fonetic. Legătura cu sită „ciur” a fost sugerată în mod repetat, explicitîndu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin găurile pe care le face cu ciocul în căutare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicație pare posibilă, dar este mai probabilă legătura cu ngr. σιτάρι „grîu”, σιτευτός „grăsime”, σιταρήθρα „ciocîrlie”, din gr. σιτεύω „a se îngrășa”. Gr. ψιττάζω „a sîsîi” este improbabil (Scriban). (Sursa: DER )
sitár (pasăre, persoană) s. m., pl. sitári (Sursa: Ortografic )
ȘIȚÁR,șițari, s. m. Șindrilar. – Șiță + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
SITÁR1 ~im. Pasăre migratoare, de talie mică, cu cioc lung și subțire și cu penaj cafeniu, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
SITÁR2 ~im. 1) rar Meșter care face site. 2) înv. Negustor de site. /sită + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
șițár, șițári, s.m. (reg.) 1. meseriaș care face șițe; șindrilar. 2. meșter care clădește case. (Sursa: DAR )
șitár s. m., pl. șitári (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
sitar substantiv masculin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
sitar
sitarul
plural
sitari
sitarii
genitiv-dativ
singular
sitar
sitarului
plural
sitari
sitarilor
vocativ
singular
—
plural
—
sităr
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
sitâr
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.