SÍSTOLĂ, sistole, s. f. Fază de contractare fiziologică periodică, ritmică a musculaturii inimii, în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă, iar din auricule în ventricule. – Din fr. systole. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SÍSTOLĂ s.f. Contracția periodică, ritmică a mușchiului c*****c însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. [< fr. systole, cf. gr. systole – contracție]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SÍSTOLĂ s. f. 1. contracția periodică, ritmică a mușchiului c*****c, însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. 2. fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge. (< fr. systole) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

sístolă s. f., g.-d. art. sístolei; pl. sístole (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SÍSTOLĂ ~e f. Contracție ritmică a mușchiului inimii, datorită căreia sângele este propulsat în artere. [G.-D. sistolei] /<fr. systole (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard