Dex.Ro Mobile
SISTÁRE, sistări, s. f. Acțiunea de a sista și rezultatul ei; oprire, încetare, întrerupere, suspendare. – V. sista. (Sursa: DEX '98 )

SISTÁRE s.f. Acțiunea de a sista și rezultatul ei; încetare, oprire. [< sista]. (Sursa: DN )

SISTÁRE s. încetare, întrerupere, oprire, suspen-dare. (~ activității întreprinderii distruse.) (Sursa: Sinonime )

sistáre s. f., g.-d. art. sistării; pl. sistări (Sursa: Ortografic )

SISTÁ, sistez, vb. I. Tranz. A înceta (vremelnic sau definitiv) o activitate; a întrerupe, a suspenda, a opri. – Din lat. sistere, germ. sistieren. (Sursa: DEX '98 )

ȘISTÁR s. n. v. șiștar. (Sursa: DEX '98 )

ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. (Sursa: DEX '98 )

A SISTÁ ~éz tranz. livr. (activități, procese etc.) A face să se întrerupă; a întrerupe. /<lat. sistere, germ. sistieren (Sursa: NODEX )

ȘIȘTÁR ~e n. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, prevăzut cu toartă și folosit pentru mulsul laptelui; doniță. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. sl. šestaru (Sursa: NODEX )

SISTÁ vb. I. tr. A opri, a înceta, a întrerupe (o lucrare, o acțiune). [< germ. sistieren]. (Sursa: DN )

SISTÁ vb. tr., refl. a (se) opri, a (se) întrerupe, a (se) suspenda. (< lat. sistere, germ. sistieren) (Sursa: MDN )

SISTÁ vb. a(-și) înceta, a(-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) suspenda. (Uzina distrusă și-a ~ activitatea.) (Sursa: Sinonime )

ȘIȘTÁR s. (reg.) bărbânță, (Transilv. și Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. și Mold.) toc. (Sursa: Sinonime )

șiștár, șiștáre, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare. (Sursa: DAR )

șiștár (-re), s. n. – Căldare, vas pentru muls. – Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul sl. šestarŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin; cf. REW 7887). (Sursa: DER )

sistá vb., ind. prez. 1 sg. sistéz, 3 sg. și pl. sisteáză (Sursa: Ortografic )

șiștár s. n., pl. șiștáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sista   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sista sistare sistat sistând singular plural
sistea sistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sistez (să) sistez sistam sistai sistasem
a II-a (tu) sistezi (să) sistezi sistai sistași sistaseși
a III-a (el, ea) sistea (să) sisteze sista sistă sistase
plural I (noi) sistăm (să) sistăm sistam sistarăm sistaserăm, sistasem*
a II-a (voi) sistați (să) sistați sistați sistarăți sistaserăți, sistaseți*
a III-a (ei, ele) sistea (să) sisteze sistau sista sistaseră
* Formă nerecomandată

sistare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sistare sistarea
plural sistări sistările
genitiv-dativ singular sistări sistării
plural sistări sistărilor
vocativ singular sistare, sistareo
plural sistărilor

șistar   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șistar șistarul
plural șistare șistarele
genitiv-dativ singular șistar șistarului
plural șistare șistarelor
vocativ singular
plural

șiștar   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șiștar șiștarul
plural șiștare șiștarele
genitiv-dativ singular șiștar șiștarului
plural șiștare șiștarelor
vocativ singular
plural