A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri
A se juca de-a hămișliul = a face pe șiretul
A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine
A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret (cu buzele abia întredeschise)
Cu (rar prin) un sul subțire = printr-un calcul fin, cu istețime, cu șiretenie
Dat dracului (sau naibii) = deștept, isteț; șmecher, șiret
Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos
ȘIRÉT2, -EÁTĂ,șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. (Sursa: DEX '98 )
ȘIRÉT1,șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit. (Sursa: DEX '98 )
ȘIRÉT1 ~urin. 1) Șnur cu care se încheie încălțămintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fâșie îngustă de țesătură sau de împletitură cu care se întăresc cusăturile hainelor sau care servește ca ornament la unele piese vesti-mentare. 3) Sfoară de bumbac, de mătase, de lână sau de metal, folosită ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapițerii etc.); ceapraz; șnur; găitan; brandenburg. /<turc. șerit (Sursa: NODEX )
ȘIRÉT2 ~eátă (~éți, ~éte)și substantival 1) (mai ales despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; hâtru; șmecher; viclean. 2) Care manifestă subtilitate în acțiuni; plin de abilitate în acțiuni. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; șmecher. Privire ~eată. /<turc. sirret (Sursa: NODEX )
ȘIRÉT adj., s. 1. adj. v. șmecher.2. adj. abil, șmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~ în acțiuni.)3. s. v. ipocrit. 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~eată.) (Sursa: Sinonime )
ȘIRÉT s. 1. (prin Ban.) sârmă. (~ de ghete.)2. șnur, (reg.) șinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) (Sursa: Sinonime )
ȘIRÉT s. v. alică, glonț. (Sursa: Sinonime )
șirét (-eátă), adj. – Viclean, perfid. – Mr. șiret. Tc. (arab.) șirret (Roesler 609; Șeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der. șiretenie, s. f. (viclenie, perfidie); șiretlic (var. Mold. șireclic, șiriclic), s. n. (vicleșug, șmecherie), din tc. șirretlik; șireție, s. f. (înv., viclenie). (Sursa: DER )
