SIPEȚÉL, sipețele, s.. Diminutiv al lui sipet. – Sipet + suf. -el. (Sursa: DEX '98 )
SIPEȚÉL s. (rar) sipecior, (înv.) sipetaș. (Un ~ înflorat.) (Sursa: Sinonime )
sipețél s. n., pl. sipețéle (Sursa: Ortografic )
| sipețel substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sipețel | sipețelul |
| plural | sipețele | sipețelele |
| genitiv-dativ | singular | sipețel | sipețelului |
| plural | sipețele | sipețelelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
