SINTONIZÁRE, sintonizări, s. f. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. – V. sintoniza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SINTONIZÁRE s.f. Acțiunea de a sintoniza și rezultatul ei; reglarea a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. [< sintoniza, după fr. syntonisation]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SINTONIZÁRE s. v. acordare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sintonizáre s. f., g.-d. art. sintonizării; pl. sintonizări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SINTONIZÁ, sintonizez, vb. I. Tranz. A realiza o sintonie; a acorda pe aceeași frecvență. – Din fr. syntoniser. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SINTONIZÁ vb. I. tr. A realiza o sintonie; a acorda. [< fr. syntoniser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SINTONIZÁ vb. tr. a realiza o sintonie; a acorda (4). (< fr. syntoniser) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SINTONIZÁ vb. v. acorda. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sintonizá vb., ind. prez. 1 sg. sintonizéz, 3 sg. și pl. sintonizeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard