SINTONIZÁ, sintonizez, vb. I. Tranz. A realiza o sintonie; a acorda pe aceeași frecvență. – Din fr. syntoniser. (Sursa: DEX '98 )
SINTONIZÁ vb. I. tr. A realiza o sintonie; a acorda. [< fr. syntoniser]. (Sursa: DN )
SINTONIZÁ vb. tr. a realiza o sintonie; a acorda (4). (< fr. syntoniser) (Sursa: MDN )
SINTONIZÁ vb. v. acorda. (Sursa: Sinonime )
sintonizá vb., ind. prez. 1 sg. sintonizéz, 3 sg. și pl. sintonizeáză (Sursa: Ortografic )
| sintoniza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) sintoniza | sintonizare | sintonizat | sintonizând | singular | plural |
| sintonizează | sintonizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | sintonizez | (să) sintonizez | sintonizam | sintonizai | sintonizasem |
| a II-a (tu) | sintonizezi | (să) sintonizezi | sintonizai | sintonizași | sintonizaseși |
| a III-a (el, ea) | sintonizează | (să) sintonizeze | sintoniza | sintoniză | sintonizase |
| plural | I (noi) | sintonizăm | (să) sintonizăm | sintonizam | sintonizarăm | sintonizaserăm, sintonizasem* |
| a II-a (voi) | sintonizați | (să) sintonizați | sintonizați | sintonizarăți | sintonizaserăți, sintonizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | sintonizează | (să) sintonizeze | sintonizau | sintonizară | sintonizaseră |
* Formă nerecomandată
