SINÍSTRU, -Ă,siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. S. n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre. (Sursa: DEX '98 )
SINÍSTRU, -Ăadj.1. (Liv.) De stânga; stâng. 2. Groaznic, înspăimântător, înfiorător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng; prevestitor de nenorociri]. (Sursa: DN )
SINÍSTRU, -Ă I. adj. groaznic, înspăimântător; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. (< fr. sinistre, lat. sinister) (Sursa: MDN )
SINÍSTRU adj., s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustător. 4. s. v. dezastru. (Sursa: Sinonime )
sinístru adj. m., pl. siníștri; f. sg. sinístră, pl. sinístre (Sursa: Ortografic )
sinístru s. n., art. sinístrul; pl. sinístre (Sursa: Ortografic )
SINÍSTRU1 ~stră (~ștri, ~stre) 1) Care prevestește o nenorocire sau o catastrofă; prevestitor de rău. 2) Care îngrozește; producător de groază; îngrozitor; înfricoșător; înspăimântător; înfiorător. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra (Sursa: NODEX )
SINÍSTRU2 ~en. livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra (Sursa: NODEX )
