SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate. (Sursa: DEX '98 )
SINGURĂTÁTE s. 1. v. izolare. 2. pustietate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.) (Sursa: Sinonime )
singurătáte s. f., g.-d. art. singurătății; (locuri, perioade) pl. singurătăți (Sursa: Ortografic )
SINGURĂTÁTE ~ățif. 1) Stare a celui care trăiește sau se simte singur. 2) Loc nepopulat. /singur + suf. ~ătate (Sursa: NODEX )
