SINESTÉZIC, -Ă, sinestezici, -ce, adj. Referitor la sinestezie; cu caracter de sinestezie. – Din fr. synesthésique. (Sursa: DEX '98 )
SINESTÉZIC, -Ă adj. referitor la sinestezie; cu caracter de sinestezie. (< fr. synesthésique) (Sursa: MDN )
sinestézic adj. m., pl. sinestézici; f. sg. sinestézică, pl. sinestézice (Sursa: Ortografic )
| sinestezic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sinestezic | sinestezicul | sinestezică | sinestezica |
| plural | sinestezici | sinestezicii | sinestezice | sinestezicele |
| genitiv-dativ | singular | sinestezic | sinestezicului | sinestezice | sinestezicei |
| plural | sinestezici | sinestezicilor | sinestezice | sinestezicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
