SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. syncopé. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (Despre muzică) Care folosește sincopa (2). 2. (Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). [< sincopa]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (despre muzică) care folosește sincopa (2). 2. (despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). (< după fr. syncopé) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SINCOPÁT adj. 1. ritmic. (Muzică ~.) 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sincopát adj. m., pl. sincopáți; f. sg. sincopátă, pl. sincopáte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SINCOPÁ ~éz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SINCOPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) muz. Care ține de sincopă; propriu sincopei. 2) lingv. (despre vocale, silabe) Care a dispărut prin sincopă. /v. a sincopa (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

sincopá vb., ind. prez. 1 sg. sincopéz, 3 sg. și pl. sincopeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard