SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. și: sinagoge] – Din fr. synagogue. (Sursa: DEX '98 )
SINAGÓGĂ s.f. 1. Casă de rugăciune, templu mozaic. 2. Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge – reuniune]. (Sursa: DN )
SINAGÓGĂ s. f. 1. casă de rugăciune, templu mozaic. 2. organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. (< fr. synagogue) (Sursa: MDN )
SINAGÓGĂ s. (BIS.) templu, (rar) havră. (Mozaicii merg sâmbăta la ~.) (Sursa: Sinonime )
sinagógă (-gi), s. f. – Templu, havră. Fr. sinagogue, și mai înainte (sec. XVII), direct din gr. συναγωγή (Murnu). (Sursa: DER )
sinagógă s. f., g.-d. art. sinagógii; pl. sinagógi (Sursa: Ortografic )
SINAGÓGĂ ~gi f. Casă de rugăciuni sau templu de cult mozaic. [G.-D. sinagogii] /<lat. synagoga, ngr. sinagoghí, fr. synagogue (Sursa: NODEX )
| sinagogă (pl. sinagoge) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sinagogă | sinagoga |
| plural | sinagoge | sinagogele |
| genitiv-dativ | singular | sinagoge | sinagogei |
| plural | sinagoge | sinagogelor |
| vocativ | singular | sinagogă, sinagogo |
| plural | sinagogelor |
| sinagogă (pl. sinagogi) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sinagogă | sinagoga |
| plural | sinagogi | sinagogile |
| genitiv-dativ | singular | sinagogi | sinagogii |
| plural | sinagogi | sinagogilor |
| vocativ | singular | sinagogă, sinagogo |
| plural | sinagogilor |
