(A avea) inimă de piatră (sau impietrită) = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece
A (se) simți greu la inimă = a-i fi greață, a-i veni să verse
A apuca pe dumnezeu de picior = a simți o mare bucurie
A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște
A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui)
A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret
A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva
A crește carnea pe cineva = a simți o satisfacție, a fi bucuros
A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns)
A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit
A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat
A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)
A fi stăpân pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)
A lăsa (sau a pune) nasul în jos sau în pământ = a se rușina, a se simți vinovat
A nu avea nici pe naiba = a se simți bine, a fi perfect sănătos, a nu avea absolut nimic
A pica cerul pe cineva = a) a se simți foarte rușinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva
A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate
A rupe (sau ) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere
A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva
A se simți în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se ști, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva)
A sfâșia (sau, , a i se sfâșia) cuiva inima = a produce (sau a simți) o mare durere
A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin și personal consecințele unei situații
A simți lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipsește
A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei
A sta ca o plăcintă = a fi pasiv, comod, nesimțit
A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță
A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine
A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simți lipsa unui lucru
A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să...
A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă
A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva
A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele
A-i fi (cuiva) rău sau a se simți rău = a fi sau a se simți bolnav
A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică
A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier ars prin inimă = a simți deodată o mare tulburare sufletească
A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare
A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar
A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine
Când ți-e lumea mai dragă = când te simți mai bine; când nici nu te gândești, când nici nu te aștepți
Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimțit
Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit
Nu-ți spune nimic lucrul acesta? A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți
Pe nebăgate de (sau în) seamă = fără a (se) observa; pe nesimțite
Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput
Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil (Substantivat, ) Cantitate mică, număr mic din ceva
a-i fi nează = a simți groază, oroare, repulsie; a-i fi silă, scârbă, greață (de ceva)
SIMȚÍ,simt, vb. IV. 1. Tranz. A avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei e*******i; a prezenta sensibilitate. ♦ Refl. A-și da seama de propria stare fizică. 2. Tranz. A băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o e*******e a simțurilor decât cu ajutorul judecății. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. Tranz. A-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană. ♦ Refl. A fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie. ◊ Expr. A se simți în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se ști, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva). 4. Refl. A avea, a da dovadă de bun-simț; a fi un om simțit (2). 5. Tranz. A fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție etc.; a fi mișcat, impresionat, tulburat de ceva. ◊ Expr. A simți lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipsește. A simți nevoia să... = a dori să... ♦ A avea impresia că..., a încerca sentimentul că... ◊ Expr. (Refl.) A se simți la (sau în) largul lui sau (ca) acasă (la el) = a încerca un sentiment plăcut, a avea impresia că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuți; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stânjenit sau jenat de nimic; a se simți bine. ♦ Refl. (Înv.) A se resimți de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situație etc. [Prez. ind. și: (reg.) simțesc, simț] – Lat. sentire. (Sursa: DEX '98 )
A SE SIMȚÍ mă simtintranz. 1) A fi conștient de starea sa fizică (pe baza propriilor simțuri). ~ vinovat. ~ stăpân. 2) A suporta o apăsare morală. /<lat. sentire (Sursa: NODEX )
A SIMȚÍ simttranz. 1) (e*******i interni sau externi) A percepe cu ajutorul simțurilor. ~ foame. ~ durere. ◊ ~ lipsa cuiva (sau a ceva) a suferi din cauza lipsei cuiva (sau a ceva). ~ nevoia a avea necesitatea. 2) A sesiza logic sau intuitiv ~ primejdia. /<lat. sentire (Sursa: NODEX )
SIMȚÍ vb. 1. a percepe. (A ~ un miros plăcut.)2. a adulmeca. (L-au ~ câinii.)3. a avea. (A ~ amețeli.)4. a încerca, a trăi. (A ~ un sentiment de jenă.)5. a anticipa, a intui, a presimți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.)6. a se repercuta, a se resimți. (Unele efecte se ~ până la el.) (Sursa: Sinonime )
simțí (-mț, -ít), vb. – 1. A avea senzația de, a percepe. – 2. A experimenta, a nota. – 3. A-și da seama. a înțelege, a prinde de veste. – 4. A mirosi. – 5. (Refl.) A-și da seama de propria stare fizică. – 6. (Refl.) A se găsi, a fi în stare. – 7. (Refl.) A fi stăpîn pe sine, a fi la înălțimea situației. – Mr. simtu, simțire, megl. sint, sințǫri. Lat. sentῑre (Pușcariu 1590; REW 7824), cf. vegl. seneter, it. sentire, prov., fr., cat., sp., port. sentir. Uz general (ALR, I, 104). Pers. I are și var. simț, prin analogie cu a-II-a. – Der. simț, s. n. (instinct senzație), deverbal format artificial după lat. sensus; simțiciune, s. f. (înv., sensisibilitate, sentiment); simțămînt (var. simțimînt), s. n. (sentiment), creat artificial după fr. sentiment; simțire, s. f. (trăire afectivă; sentiment; sensibilitate); simțitor, adj. (sensibil); nesimțire, s. f. (insensibilitate, bestialitate); nesimțit, adj. (grosolan, fără bun simț); nesimțitor, adj. (insensibil); consimți, vb., din fr. consentir; consimțămînt, s. n. (aprobare, consentiment); presimți, vb., după fr. pressentir; presentiment, s. n., după fr. pressentiment; resimți, vb., după fr. ressentir. Der. din fr. sens, s. n.; senzați(un)e, s. f.; senzațional, adj.; sensibil, adj.; insensibil, adj.; sensibilitate, s. f.; sensibiliza, vb.; sensitiv, adj.; sensitivă, s. f.; sensual, adj.; sensualism, s. n.; sensualist, adj.; sensualitate, s. f.; sentiment, s. n.; sentimental, adj.; sentimentalism, s. n.; sentimentalitate, s. f. (Sursa: DER )
simțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. simt, imperf. 3 sg. simțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. símtă (Sursa: Ortografic )