SIMONIÁC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque. (Sursa: DEX '98 )
SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus]. (Sursa: DN )
SIMONIÁC, -Ă adj., s. m. f. vinovat de simonie. (< fr. simoniaque, lat. simoniacus) (Sursa: MDN )
simoniác adj. m., s. m. (sil. -ni-ac), pl. simoniáci; f. sg. simoniácă, pl. simoniáce (Sursa: Ortografic )
| simoniac adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | simoniac | simoniacul | simoniacă | simoniaca |
| plural | simoniaci | simoniacii | simoniace | simoniacele |
| genitiv-dativ | singular | simoniac | simoniacului | simoniace | simoniacei |
| plural | simoniaci | simoniacilor | simoniace | simoniacelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
