SIMINÓC,siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care își păstrează culoarea și aspectul natural și după ce se usucă (Helichrysum arenarium). [Var.: siminíc s. m.] – Cf. ucr. semenjak. (Sursa: DEX '98 )
SIMINÓC s. (BOT.; Helichrysum arenarium) (reg.) mărgică. (Sursa: Sinonime )
SIMINÓC s. v. parpian. (Sursa: Sinonime )
siminóc (-ci), s. m. – Plantă (Gnaphalium arenarium). – Var. siminic, semenic. Sb., cr. smilje „Gnaphalium” (Cihac, II, 344), confundată cu bg. semennik, sb. semenjuk „ramură păstrată pentru sămînță” (Candrea), pentru că florile ei se nu se veștejesc (se folosește mult ca podoabă la icoane). (Sursa: DER )
siminóc s. m., pl. siminóci (Sursa: Ortografic )
SIMINÓC ~cim. Plantă erbacee cu tulpină e****ă, ramificată, păroasă, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ce crește prin locuri nisipoase. /cf. bulg. smin (Sursa: NODEX )
