SIMÉTRIC, -Ă,simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezintă simetrie (1), care se caracterizează prin simetrie, ale cărui părți sunt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite; p. ext. despre două figuri geometrice) Care prezintă simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. și f.) Dreaptă sau punct așezat în simetrie cu altă dreaptă sau cu alt punct. ♦ Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. – Din fr. symétrique. (Sursa: DEX '98 )
SIMÉTRIC, -Ăadj.1. Care prezintă simetrie. ♦ (s.n. și f.) Dreaptă sau punct așezate simetric cu altă dreaptă sau cu alt punct. 2.Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice mutări ar suferi aceste variabile. [< fr. symétrique, it. simmetrico]. (Sursa: DN )
SIMÉTRIC, -Ăadj. 1. (și adv.) care prezintă simetrie. 2. (mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi în care, dacă un anumit element este în relație cu un al doilea, acesta este în relație cu primul; funcție ~ă = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă dacă se permută variabilele. ◊ (s. f.) dreaptă sau punct așezat(ă) simetric cu altă dreaptă sau cu alt punct. (< fr. symétrique) (Sursa: MDN )
simétric adj. m. (sil. -tric), pl. simétrici; f. sg. simétrică, pl. simétrice (Sursa: Ortografic )
SIMÉTRIC ~că (~ci, ~ce)și adverbial 1) Care prezintă simetrie. 2) Care ține de simetrie; propriu simetriei. [Sil. -me-tric] /<fr. symétrique, it. simetrico (Sursa: NODEX )
TRIMETILBENZEN SIMÉTRIC s. (CHIM.) mesitilenă. (Sursa: Sinonime )
