Dex.Ro Mobile
SILUÉTĂ, siluete, s. f. 1. Imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. ființă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schițat într-o operă literară. 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă (1) de om) pe care sunt fixate țintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette. (Sursa: DEX '98 )

SILUÉTĂ s.f. 1. Imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos. ♦ Desen care reprezintă contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond deschis. ♦ Desen din placaj sau din carton pe care sunt fixate țintele la tir. ♦ Element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case etc. 2. Talie zveltă, bine proporționată. ♦ (Fam.) A face siluetă = a deveni zvelt, a slăbi. [Pron. -lu-e-. / < fr. silhouette, cf. Silhouette – controlor general impopular al finanțelor în Franța]. (Sursa: DN )

SILUÉTĂ s. f. 1. imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos. ◊ desen reprezentând contururile unei ființe, ale unui lucru pe un fond deschis. ◊ desen din placaj sau carton pe care sunt fixate țintele la tir. ◊ element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case. 2. talie zveltă. ♦ (fam.) a face ~ = a deveni zvelt, a slăbi. (< fr. silhouette) (Sursa: MDN )

SILUÉTĂ s. 1. formă. (O ~ străbate întunericul.) 2. linie, talie. (Are o ~ zveltă.) (Sursa: Sinonime )

siluétă s. f. (sil. -lu-e-), pl. siluéte (Sursa: Ortografic )

SILUÉTĂ ~e f. 1) Imagine (a unui lucru sau a unei ființe) proiectată sub formă de undă pe un fond luminos. 2) Configurație a corpului unei persoane; statură. 3) Contur al unei ființe sau al unui obiect desenat sau decupat. 4) Talie zveltă, bine proporționată. [Sil. -lu-e-] /<fr. silhouette (Sursa: NODEX )

SILUETÁ vb. I. tr. (Liv.) A contura, a desena o siluetă. [Pron. -lu-e-. / < fr. silhouetter]. (Sursa: DN )

SILUETÁ vb. tr. 1. a contura o siluetă. 2. (teatru, cinem.) a interpreta un rol. (< fr. silhouetter) (Sursa: MDN )

siluetá vb., ind. prez. 1 sg. siluetéz, 3 sg. și pl. silueteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
silueta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) silueta siluetare siluetat siluetând singular plural
siluetea siluetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) siluetez (să) siluetez siluetam siluetai siluetasem
a II-a (tu) siluetezi (să) siluetezi siluetai siluetași siluetaseși
a III-a (el, ea) siluetea (să) silueteze silueta siluetă siluetase
plural I (noi) siluetăm (să) siluetăm siluetam siluetarăm siluetaserăm, siluetasem*
a II-a (voi) siluetați (să) siluetați siluetați siluetarăți siluetaserăți, siluetaseți*
a III-a (ei, ele) siluetea (să) silueteze siluetau silueta siluetaseră
* Formă nerecomandată

siluetă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular silue silueta
plural siluete siluetele
genitiv-dativ singular siluete siluetei
plural siluete siluetelor
vocativ singular siluetă, silueto
plural siluetelor