SILOGÍSM, silogisme, s. n. Raționament deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SILOGÍSM s.n. Raționament deductiv prin care dintr-o judecată universală se derivă o nouă judecată prin intermediul unei a treia. [< fr. syllogisme, cf. lat. syllogismus, gr. syllogismos]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SILOGÍSM s. n. raționament deductiv în care dintr-o judecată universală derivă cu necesitate o nouă judecată prin intermediul unei a treia. (< fr. syllogisme, lat. syllogismus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

silogísm (-me), s. n. – Tip de raționament deductiv. – Var. înv. siloghism. Fr. syllogisme și mai demult ngr. συλλογισμός (Gáldi 251). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

silogísm s. n., pl. silogísme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SILOGÍSM ~e n. log. Raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore. /<fr. syllogisme, lat. syllogismus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard