SILNICÍE, silnicii, s. f. 1. Constrângere, oprimare, violență; abuz, samavolnicie; silă (2). 2. (Înv.) Putere, forță. – Silnic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
SILNICÍE s. 1. v. forță. 2. v. abuz. (Sursa: Sinonime )
SILNICÍE s. v. asuprire, exploatare, forță, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, putere, urgisire. (Sursa: Sinonime )
silnicíe s. f., art. silnicía, g.-d. art. silnicíei; pl. silnicíi, art. silnicíile (Sursa: Ortografic )
SILNICÍE ~i f. 1) Caracter silnic. 2) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; samavolnicie. /silnic + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| silnicie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | silnicie | silnicia |
| plural | silnicii | silniciile |
| genitiv-dativ | singular | silnicii | silniciei |
| plural | silnicii | silniciilor |
| vocativ | singular | silnicie, silnicio |
| plural | silniciilor |
