sílnică s.f. (reg.) plantă medicinală cu tulpina târâtoare și cu flori albastre sau violete, brâncă, nejelnică, orbalț. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit2 (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SÍLNIC1 ~că (~ci,~ce) 1) Care se face în silă, cu neplăcere, fără tragere de inimă. 2) Care se face cu de-a sila, prin constrângere; forțat. 3) rar Care este greu (de făcut, de rezolvat); cu dificultăți; anevoios. /<sl. siliniku (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SÍLNIC2 ~ci f. Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, păroasă, ale cărei frunze și flori sunt folosite în scopuri medicinale. /<sl. siliniku (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SÍLNIC adj. 1. forțat, impus, silit. (Muncă ~.) 2. brutal, forțat, violent. (Mijloace ~.) 3. v. abuziv. 4. v. afectat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SÍLNIC adj. v. anevoios, dificil, grabnic, grăbit, greoi, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SÍLNIC s. (BOT.; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnică, orbalț, prelungoasă, prelunjoară, rărunchioasă, rotunjoară, coarda-ielelor, piperul-apelor, (înv.) pristenior. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SÍLNIC s. v. siluitor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sílnic adj. m., s. m., pl. sílnici; f. sg. sílnică, pl. sílnice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard