SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SILF, -Ă s. m. f. (mit.) geniu al aerului, la celți. (< fr. sylphe, lat. sylphus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

silf s. m., pl. silfi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard