SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot. Tramvai silențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. silencieux, lat. silentiosus. (Sursa: DEX '98 )
SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care nu produce zgomot. [Pron. -ți-os. / < it. silenzioso, fr. silencieux]. (Sursa: DN )
SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. (despre aparate, vehicule) care nu produce zgomot. (< fr. silencieux, lat. silentiosus) (Sursa: MDN )
SILENȚIÓS adj. nezgomotos. (Ventilator ~.) (Sursa: Sinonime )
SILENȚIÓS adj. v. liniștit, tăcut. (Sursa: Sinonime )
silențiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. silențióși; f. sg. silențioásă, pl. sileațioáse (Sursa: Ortografic )
SILENȚIÓS ~oásă ( ~óși, ~oáse) Care nu produce zgomot. Mașină ~oasă. [Sil. -ți-os] /<fr. silencieux, lat. silentiosus (Sursa: NODEX )
| silențios adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | silențios | silențiosul | silențioasă | silențioasa |
| plural | silențioși | silențioșii | silențioase | silențioasele |
| genitiv-dativ | singular | silențios | silențiosului | silențioase | silențioasei |
| plural | silențioși | silențioșilor | silențioase | silențioaselor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
