A lua cu hapca = a lua cu forța, cu de-a sila, pe nedrept, abuziv
A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forțat, nesincer
A înghiți (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilință (fără a putea spune nimic); b) a mânca în silă, cu mare greutate
A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva)
A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva)
Cu (de-a) sila ori în (sau de, cu) silă = fără voie, în mod forțat
Cu forța = în mod forțat, cu sila
Cu sahamila = a) cu nemiluita; b) cu sila, cu hapca
Cu topuzul = cu sila, cu forța; cu brutalitate
De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă
De silă, de milă = fiind obligat sau nevoit să...
Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă
Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări
a-i fi nează = a simți groază, oroare, repulsie; a-i fi silă, scârbă, greață (de ceva)
a-i fi scandră = a-i fi scârbă, greață, silă (de ceva); a se sfii, a se rușina (să)
În (sau, rar, cu, de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligație
SÍLĂ,sile, s. f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie față de cineva sau de ceva; aversiune. ◊ Loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligație. 2. Constrângere. Loc. adj. și adv. Cu (de-a) sila ori în (sau de, cu) silă = fără voie, în mod forțat. ◊ Loc. adv. De silă, de milă = fiind obligat sau nevoit să..., vrând-nevrând; de voie, de nevoie. ◊ Loc. vb. (Înv. și reg.) A face (cuiva) silă = a sili (1), a forța (pe cineva). ◊ Expr. (Înv. și reg.) A-și face silă = a-și da mare osteneală, a se strădui. ♦ Violență, abuz săvârșit împotriva cuiva. 3. (Înv.) Putere, forță. ♦ (Concr.) Armată, oaste. ♦ (Reg.; cu determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime de... – Din sl. sila. (Sursa: DEX '98 )
SÍLĂ ~ef. Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ◊ A-i face (sau a i se face) cuiva ~ (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simți repulsie față de ceva sau de cineva. Cu (de-a) ~a prin constrângere; forțat. În (sau din) ~ fără nici o plăcere; fiind nevoit. [G.-D. silei] /<sl. sila (Sursa: NODEX )
SÍLĂ s. 1. v. dezgust. 2. constrângere, forță, silnicie, violență, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silință, silnicire, strânsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obținute prin ~.) (Sursa: Sinonime )
sílă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Forță, putere, potență. – 2. (Înv.) Forțe armate. – 3. (Înv.) Minune, miracol. – 4. Forță, violență. – 5. Constrîngere. – 6. Dezgust, aversiune, scîrbă. – Mr., megl. silă. Sl. (bg.) sila „putere” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 344). – Der. sili, vb. (a obliga, a constrînge, a forța; a presa; a viola, a asupri; a se strădui, a-și da silința; a face tot posibilul), din sl. siliti, bg. siljă; silință, s. f. (forțare, sîrguință; rîvnă); nesilit, adj. (voluntar, spontan); silitor, adj. (sîrguincios, harnic); silnic, adj. (înv., puternic; înv., autoritar, violent; constrîns, obligat; dezagreabil, penibil), din sl. silĭnikŭ; silnică, s. f. (plantă, Glechoma hederacea); silnicesc, adj. (înv., impus, obligat); silnicește, adv. (prin forță); silnici, vb. (a constrînge, a violenta); silnicie, s. f. (violență); silui, vb. (a viola), din sl. silovati, silują; siluitor, s. m. (violator); nesiluit, adj. (liber, voluntar); năsălnic, adj. (Mold., violent, brutal, nepoliticos); năsălnicie, s. f. (Mold., violență). (Sursa: DER )
cu de-a síla loc. adv. (Sursa: Ortografic )
sílă s. f., g.-d. art. sílei; (constrângeri) pl. síle (Sursa: Ortografic )
