SICTÍR, interj. (Arg.; în expr.) Hai sictir! = pleacă! marș de aici! șterge-o!; A da cu sictir = a sictiri. – Din tc. siktir. (Sursa: DEX '98 )
SICTÍRinterj. peior. : Hai ~ fugi, șterge-o de aici. A da cu ~ a alunga pe cineva, înjurându-l. /<turc. siktir (Sursa: NODEX )
sictír1 (arg., fam.) interj. (Sursa: DOOM 2 )
sictír2 (arg., fam.) s. n., pl. sictíruri (Sursa: DOOM 2 )
sictír interj. – Exprimă vulgar repulsia. Tc. sikdir, imperativ pasiv al lui sikmek „a se împerechea” (Șeineanu, II, 321; Lokotsch 1060), cf. ngr. σιϰτίρ „blestem”. – Der. sictiri, vb. (a înjura). (Sursa: DER )
