Dex.Ro Mobile
SICOFÁNT2, sicofanți, s. m. Insectă de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, care trăiește în pădurile de conifere și stejari din Europa sudică și centrală (Calosoma sycophanta). – Din lat. sycophanta. (Sursa: DEX '98 )

SICOFÁNT1, sicofanți, s. m. (Livr.) Denunțător, delator; clevetitor. – Din fr. sycophante. (Sursa: DEX '98 )

SICOFÁNT1 s.m. (Rar) Denunțător, delator. [< fr. sycophante]. (Sursa: DN )

SICOFÁNT2 s.m. Insectă cu miros de mosc, de culoare verde-aurie, care trăiește în pădurile de conifere și stejari din sudul și centrul Europei. [< lat. sycophanta]. (Sursa: DN )

SICOFÁNT1 s. m. 1. (în Grecia antică) nume dat la Atena celor care denunțau pe contrabandiștii de smochine; (p. ext.) denunțător. (< fr. sycophante, lat. sycophanta, gr. sykophantes) (Sursa: MDN )

SICOFÁNT2 s. m. insectă cu miros de mosc, verde-aurie, în pădurile de conifere și stejari din sudul și centrul Europei. (< lat. sycophanta) (Sursa: MDN )

SICOFÁNT s. v. denunțător, pârâtor. (Sursa: Sinonime )

sicofánt (denunțător, insectă) s. m., pl. sicofánți (Sursa: Ortografic )

SICOFÁNT ~ți m. Gândac de talie medie, verde-auriu, cu miros de mosc, răspândit în pădurile de conifere și de stejar. /<lat. sycophanta (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
sicofant   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sicofant sicofantul
plural sicofanți sicofanții
genitiv-dativ singular sicofant sicofantului
plural sicofanți sicofanților
vocativ singular
plural