SIC1 adv. Cuvânt care înseamnă „așa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) și folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului. – Cuv. lat. (Sursa: DEX '98 )
SIC2 interj. v. sâc. (Sursa: DEX '98 )
SICadv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greșeala sau cu ciudățenia sa. [< lat. sic – așa, întocmai]. (Sursa: DN )
SICadv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat. sic) (Sursa: MDN )
sic s.n. (reg.) pământ care conține calcar sau silitră. (Sursa: DAR )
sic (-curi), s. n. (Înv.) Foiță de alamă, paietă. Mag. sík (Tiktin; Gáldi, Dict., 158), cf. sb., slov., ceh. sik. – Der. șicui, vb. (înv., a auri, a acoperi cu aur). (Sursa: DER )
sic (întocmai) adv. (Sursa: Ortografic )
ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic. (Sursa: DEX '98 )
ȘIC2,șicuri, s. n. Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din scr. šik, magh. sik. (Sursa: DEX '98 )
ȘIC1n. 1) Eleganță dezinvoltă, bazată pe un gust ales. 2) Rafinament spiritual; lucru amuzant. /<fr. chic (Sursa: NODEX )
ȘIC2adj. 1) Care vădește un gust rafinat; extrem de elegant. Rochie ~. 2) Care satisface gusturile unei persoane; în conformitate cu gusturile cuiva. O fată ~. /<fr. chic (Sursa: NODEX )
ȘIC3 ~urin. Placă mică de metal lucios, care se aplică pe unele haine ca podoabă; paietă, fluture. /<sb. šik, ung. sik (Sursa: NODEX )
ȘICs.n. (Argotic) Eleganță, distincție, gust. ♦ Lucru care amuză. [< fr. chic]. (Sursa: DN )
ȘIC I. s. n. eleganță, distincție, bun gust. ◊ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic) (Sursa: MDN )
ȘIC s. v. bun-gust, distincție, eleganță, fluturaș, fluture, paietă, poleială, rafinament, staniol. (Sursa: Sinonime )
șic s. n. – 1. Distincție, eleganță. – 2. (Adj. invar.) Elegant. Fr. chic. (Sursa: DER )
șic adj. invar. (Sursa: Ortografic )
șic (eleganță) s. n. (Sursa: Ortografic )
șic (poleială, paietă) s. n., pl. șícuri (Sursa: Ortografic )
HOC VOLO, SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau, așa poruncesc; voința mea să țină loc de rațiune – Iuvenal, „Satirae”, VI, 223. Expresie a unei încăpățânări arbitrare. (Sursa: DE )
MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâte, ieșită din comun. (Sursa: DE )
SIC TRANSIT GLORIA MUNDI (lat.) așa trece gloria lumii – Thomas à Kempis, „Imitatio Christi”, I, 3,6. Cuvinte adresate unui nou papă, la alegerea sa. Textul original: „O quam cito transit gloria mundi” („O, ce repede trece gloria lumii”). (Sursa: DE )
