SFĂTUÍ,sfătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da cuiva un sfat (1): a povățui, a îndruma; a îndemna. 2. Refl. A cere cuiva părerea sau sfatul (1); a se consfătui, a se înțelege cu cineva. 3. Intranz. (Pop.) A sta la vorbă, la taifas; a conversa. – Sfat + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
SFĂTUÍ vb. 1. v. călăuzi. 2. a îndemna, a povățui. (Îl ~ numai la bine.)3. a îndruma, a învăța, a povățui, (livr.) a consilia, (rar) a dăscăli, (înv.) a mângâia. (L-a ~ ce să facă.)4. a recomanda. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)5. v. consulta. (Sursa: Sinonime )
SFĂTUÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, intenționa, plănui, proiecta, tăifăsui, vorbi. (Sursa: Sinonime )
sfătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfătuiésc, imperf. 3 sg. sfătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfătuiáscă (Sursa: Ortografic )
A SE SFĂTUÍ mă ~éscintranz. A face (concomitent) schimb de sfaturi (cu cineva). /sfat + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
A SFĂTUÍ ~ésc 1. tranz. (persoane) A susține cu sfaturi, recomandări; a învăța; a povățui; a îndruma. 2.intranz. rar A sta la vorbă. /sfat + suf. ~os (Sursa: NODEX )
