SFORĂÍT s. n. 1. Faptul de a sforăi; zgomotul produs de cel care sforăie. 2. Zgomot pe care-l fac caii suflând neliniștiți pe nări. – V. sforăi. (Sursa: DEX '98 )
SFORĂÍT s. 1. sforăială, sforăitură, (rar) sforăire, (reg.) horcăială, horcăit, horcăitură, (Mold. și Bucov.) horăit, horăitură. (~ul unei persoane.)2. fornăială, fornăit, sforăială, sforăitură. (~ul cailor.) (Sursa: Sinonime )
sforăít s. n. (Sursa: Ortografic )
SFORĂÍ,sfórăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiésc] – Sfor1 + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
A SFORĂÍ sfórăiintranz. 1) (despre persoane) A produce sunete, cu zgomot caracteristic în timpul somnului; a horăi. 2) (despre unele animale, mai ales, despre cai) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, neliniște etc.); a forăi. /sfor + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
SFORĂÍT ~urin. 1) v. A SFORĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un om sau de un animal (mai ales cal) care sforăie. /v. a sforăi (Sursa: NODEX )
SFORĂÍ vb. 1. (rar) a ronhăi, (înv. și reg.) a sforcăi, (reg.) a horcăi, a horcăni, a horcoti, a pârsni, a sfornăi, (Mold., Bucov. și Maram.) a forăi, (Mold. și Bucov.) a horăi. (Doarme adânc și ~ tare.)2. a forăi, a fornăi, (reg.) a necheza, a țâfni. (Caii ~.) (Sursa: Sinonime )
sforăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfórăi, 3 sg. și pl. sfórăie, imperf. 3 sg. sforăiá (Sursa: Ortografic )
