SFIÓS, -OÁSĂ, sfioși, -oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, rușinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranță, jenă. [Pr.: sfi-os] – Sfii + suf. -os. (Sursa: DEX '98 )
SFIÓS adj. 1. rușinos, sfiicios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pâșin, (înv.) sfieț. (Ce copil ~!) 2. decent, pudic, rușinos. (Cu gesturi ~oase.) (Sursa: Sinonime )
Sfios ≠ dezghețat (Sursa: Antonime )
sfiós adj. m., pl. sfióși; f. sg. sfioásă, pl. sfioáse (Sursa: Ortografic )
SFIÓS1 adv. Cu sfială; fără îndrăzneală; timid. /a (se) sfii + suf. ~os (Sursa: NODEX )
SFIÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se sfiește; lipsit de îndrăzneală; rușinos; timid. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă lipsă de îndrăzneală; cuprins de jenă; timid; rușinos. Privire ~oasă. /a (se) sfii + suf. ~os (Sursa: NODEX )
| sfios adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sfios | sfiosul | sfioasă | sfioasa |
| plural | sfioși | sfioșii | sfioase | sfioasele |
| genitiv-dativ | singular | sfios | sfiosului | sfioase | sfioasei |
| plural | sfioși | sfioșilor | sfioase | sfioaselor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
