SFÍNCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SFÍNCTER s.n. Mușchi circular care închide sau strânge un orificiu. [< fr., lat. sphincter, cf. gr. sphingein – a strânge]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SFÍNCTER1 s. n. mușchi inelar care închide un orificiu. (< fr., lat. sphincter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SFINCTER2(O)- elem. „sfincter”. (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

sfinctér (-re), s. n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s. n. (mușchi inelar), prin intermediul fr. sphincter. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

sfíncter s. n. (sil. sfinc-), pl. sfínctere (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SFÍNCTER ~e n. anat. Mușchi inelar care reglează deschiderea sau închiderea unui orificiu. ~ pupilar. [Sil. sfinc-ter] /<fr., lat. sphincter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard