- (A umbla sau a fi, a se ține) cu nasul (pe) sus = a (fi) încrezut, sfidător
SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. – Sfida + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
SFIDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care sfidează; cu dispreț. /a (se) sfida + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. Care sfidează. [< sfida + -(ă)tor]. (Sursa: DN )
SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. care sfidează. (< sfida + -tor) (Sursa: MDN )
SFIDĂTÓR adj. 1. provocator. (Un gest ~.) 2. v. obraz-nic. (Sursa: Sinonime )
sfidătór adj. m., pl. sfidătóri; f. sg. și pl. sfidătoáre (Sursa: Ortografic )
| sfidător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sfidător | sfidătorul | sfidătoare | sfidătoarea |
| plural | sfidători | sfidătorii | sfidătoare | sfidătoarele |
| genitiv-dativ | singular | sfidător | sfidătorului | sfidătoare | sfidătoarei |
| plural | sfidători | sfidătorilor | sfidătoare | sfidătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
