SFIDÁRE, sfidări, s. f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei. – V. sfida. (Sursa: DEX '98 )
SFIDÁRE s.f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei; înfruntare. [< sfida]. (Sursa: DN )
SFIDÁRE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (~ morții.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.) (Sursa: Sinonime )
sfidáre s. f., g.-d. art. sfidării; pl. sfidări (Sursa: Ortografic )
SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare. (Sursa: DEX '98 )
A SFIDÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele); a desfide. /<it. sfidare (Sursa: NODEX )
SFIDÁ vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. [< it. sfidare]. (Sursa: DN )
SFIDÁ vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare) (Sursa: MDN )
SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) (Sursa: Sinonime )
sfidá (-déz, -át), vb. – A desfide. It. sfidare. – Der. sfidător, adj. (provocator). (Sursa: DER )
sfidá vb., ind. prez. 1 sg. sfidéz, 3 sg. și pl. sfideáză (Sursa: Ortografic )
| sfida verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) sfida | sfidare | sfidat | sfidând | singular | plural |
| sfidează | sfidați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | sfidez | (să) sfidez | sfidam | sfidai | sfidasem |
| a II-a (tu) | sfidezi | (să) sfidezi | sfidai | sfidași | sfidaseși |
| a III-a (el, ea) | sfidează | (să) sfideze | sfida | sfidă | sfidase |
| plural | I (noi) | sfidăm | (să) sfidăm | sfidam | sfidarăm | sfidaserăm, sfidasem* |
| a II-a (voi) | sfidați | (să) sfidați | sfidați | sfidarăți | sfidaserăți, sfidaseți* |
| a III-a (ei, ele) | sfidează | (să) sfideze | sfidau | sfidară | sfidaseră |
* Formă nerecomandată
| sfidare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sfidare | sfidarea |
| plural | sfidări | sfidările |
| genitiv-dativ | singular | sfidări | sfidării |
| plural | sfidări | sfidărilor |
| vocativ | singular | sfidare, sfidareo |
| plural | sfidărilor |
